She will be loved- The Notebook

Un cantec si un film care ma fac sa plang intotdeauna...

What is this?

Daca ma intrebati pe mine...e mai complicat sa asamblezi si sa dezasamblezi bicicleta asta decat daca ai iesi cu ea pe umar din scara si ai cara-o in spate pana la parc.

Sambata seara In Pat

Dupa indelungi parlamentari cu mine insami, am decis ca ar fi frumos sa-mi serbez ziua, nu in stilul fastuos tip nunta cu rochite asortate, antreuri, fel principal, fel secundar, gustare de dupa si desert plus tort, ci intr-un club. Urma sa invit in jur de 15 persoane, sa iau vreo 2 mese si “sa dau de baut”.
A doua zi dupa ce am luat decizia, in jurul orelor 12 fix, cu o intarziere de o ora la cursul fascinant de Genurile Presei Scrise, m-am asezat in penultima banca langa “perechea” mea, Ancuta, si am inceput sa rasfoiesc cateva reviste autohtone sa aflu cam ce s-a deschis nou in Bucuresti. Printre cateva pagini de moda din care am aflat ca se poarta iar ce purta mama cand era de varsta mea si cateva reprize de bagat unghia in gat la vederea “super modelelor” care ale draq dupa ce ca se hranesc doar cu aer sunt in stare sa-si bage si degetele pe gat sa nu faca abuz de atata respirat, poate se umfla domne’…am gasit 3 cluburi dragute – in poze.
Seara m-am imbracat eu frumos, si am iesit sa verific localurile si sa ma decid. Cum toate cluburile erau pe Calea Victoriei am parcat dupa indelungi incercari pe o straduta laterala, si am luat-o la picior pe tocuri, ca deh, trebuia sa fac si eu o impresie, si m-am indreptat catre destinatii. Ceea ce ma duce cu gandu’ la ideea, frate, ce au romanii cu gangurile?... treci prin tuneluri inguste si imputite, iti tii bine geanta la piept, iti tragi trench-u sa-ti acoperi picioarele descoperite de vant si-ti urmaresti umbra pe zid cu grija, pregatita sa fugi daca se fac doua! Si la capatul ororii te asteapta clubul cu intrare de bloc, dublu securizata, si apoi Zbang! Te indulceste cu un décor in culori calde de albastru deschis si indigo, pete de alb si canapele confortabile, in surdina cineva canta la pian. Ti se inmoaie picioarele si pasesti usurata inauntru ademenita de caldura si de mirosul dulce de betisoare tocmai arse.. Prima incapere este cea de live performance, cea cu pianul unde te asteapta un cocktail si o prajitura, a doua camera este un culoar de trecere amenajat ca si bar de nefumatori, atmosfera este una rece, ostila, mult alb, multe obiecte inalte, mese inalte, scaune inalte, pahare lungi, meniuri pe muuulte pagini, pardoseala este mata, ingusta si lunga, mi-e teama sa nu ma lovesc de ceva, calc mai departe si ajung in clubul propriu-zis. Miercuri seara, clubul full. Raman trasnita. Lume multa imbracata frumos, pe mese Jack, Corona, Tequila. Simt brusc nevoia sa-mi dau o mana prin par sa mi-l infoi, sa-mi trag bluza sa-mi descopar decolteul, sa-mi desfac cureaua de la trench…in fond nu stii cu cine te poti intalnii niciodata.
In aceeasi seara am mai fost si in Nagual, clubul lui Rosario Internullo, intotdeauna m-a fascinat numele lui, un club destul de ostil, gol si intunecat, si la Limelight, care am descoperit cu parere de rau ca este fostul Tiffany mai vechi si ponosit cu numele schimbat…
Club In Pat, primul in care am “poposit” era clar castigatorul. Nimic mai simplu. Am luat telefonu si am inceput sa sun lumea sa o invit la ziua mea, nu?
Buun, prima Ami, nu raspunde, a doua Anca, “plec la mare cu Gabi femeie, nu am cum, imi pare rau, nu ma uri!”, in gandu meu- ura eterna, urmeaza Mihai : “buna Mihai, ce mai faci?... aaa bine?...bun, uite de ce te-am sunat, vreau sa te invit sambata noaptea la ziua mea In Pat”. Tacere. Omu isi revine greu, dar hotarat, aaauzi Andra, adica, nu ma intelege gresit, dar lucrurile astea nu se fac, suntem prieteni de atata timp, Ciprian, adica chiar nu pot. Bey nebunule, in club Pat! Rade. Vine. Mai sun vreo cativa prieteni, cam aceleasi reactii, mai putin dramatice insa. La Nikos sun de 2 ori. Nu raspunde nimeni. Pe la 11 jumate pm, ma suna el. Ii resping sa-l sun eu. Insista. Raspund si incep. Buna Nikos, uite e ziua mea sambat si as vrea sa te invit…din spate se aude o voce de femeie nervoasa: cine te suna draga?!! Cine e?? Ce gagica? Nikos: aaa, e Andra, stai linistita puiu, ma invita In Pat. CEEEE?....Bip…Bip…Bip. Tonu’. Tacere. Bun, si deci veniti? Da. Buun. Excelent.
Ne vedem acolo…
Credeam atunci ca nu se poate mai ceva de atat. Si totusi surprinzator, s-a putut…
Sambata seara clubul plin, masa buna, toti invitatii, si oameni in plus invitati pe ultima suta de metri, bautura, dansuri, toata lumea se simtea bine.
La un moment dat se lumineaza scena si apar ELE. Dansatoarele din In Pat sunt chiar scoase de sub cearsafuri. Poarta chilotei tanga si sutien, port jartiere si jartiere, dresuri plasa si tocuri cui de parca ar purta geci de iarna si bocanci. Sunt atat de incinse ca te astepti mereu sa mai dea ceva jos. Si incep sa danseze, sa se atinga, sa-si incordeze fesele sa-si arcuiasca spatele se se aplece provocator. Ma fac mica si vreau sa ma bag sub masa. Imi vine in minte melodia Leva’s Polka si emoticonu’ de pe Mess- Silly 8-}. Si pun mana pe paharelu de Tequila si-mi atentionez gagicile :”Pana la fund!”
Am baut toate cu aceeasi pofta ;))